Republica Populară Chineză menține relații diplomatice cu aproape toate statele lumii. În 1971 RPC a devenit unicul reprezentant cu denumirea "China" în Națiunile Unite și unul din cei 5 membri permanenți ai Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. Politica "unui stat chinez" a dus la legături diplomatice numai cu țările care recunosc dreptul Chinei asupra insulei Taiwan. China a jucat un rol important în crearea zonelor de comerț liber și stabilirea unor tratate de securitate cu vecinii săi din regiunea pacifică. China este membru fondator a EAS ( East Asia Summit), la care participă India, Australia și Noua Zelandă, și a Organizației de Cooperare Shanghaicu Federația Rusă și republicile asiatice din fosta URSS. Politica externă a Chinei se bazează pe conceptul "conviețuirii pașnice", deși de-a lungul istoriei moderne au fost inregistrate conflicte cu state străine (e.g. bombardarea Ambasadei RPC în Belgrad și incidentul cu avioanele SUA ce spionau teritoriul Chinei în 2001). Relațiile cu Japonia au fost încordate din 1945, după ce Japonia a refuzat să accepte responsabilitatea pentru atrocitățile din timpul Războiului Mondial. Disputele teritoriale interne au dus la Războiul Sino-Indian în 1962, conflictul Sino-Sovietic din 1969, și Războiul Sino-Vietnamez din 1979. Urmînd o politică de diplomație rezervată, China încearcă să combine o creștere economică stabilă cu participarea activă în diverse organizații regionale și mondiale.